Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite in strainatate de autorităţile locale competente, se transcriu obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă.

Certificatele şi extrasele de stare civilă se transcriu cu aprobarea primarului unităţii administrativ – teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului – in baza cererii de transcriere – Anexa nr. 33, cu avizul prealabil al Direcţiei Publice Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Constanţa.

Transcrierea certificatelor şi a extraselor de stare civilă ale cetăţenilor români care nu au avut niciodată domiciliul în România, se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti şi avizul prealabil al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.

Documentele administrative emise de autorităţile străine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum şi traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961, se apostilează; 

b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/ convenţii/ acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;

c) documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b) se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea de transcriere, se adresează primarului unităţii administrativ- teritoriale pe raza căreia îşi are domiciliul titularul actului (certificat/extras) şi se face în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială autentificată.

Minorii în vârstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naştere prin depunerea unei cereri,în nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi sau, după caz, de tutore, ori prin imputernicit cu procura speciala.

In cazul în care părinţii au domicilii diferite in tara, primăria competentă privind transcrierea certificatului de naştere poate fi oricare dintre cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.

Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi ai căror părinţi sunt cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, c ererea de transcriere a certificatelor de naştere se depune:

– la Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cei ai căror părinţi nu au avut domiciliul în România;

– la primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care părinţii au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi.

Pentru cetăţenii români de peste 18 ani cu domiciliul în străinătate , cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară, cu avizul Direcţiei Publice Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Constanţa, iar dacă nu au avut domiciliul în România, cererea se adresează primarului sectorului I al municipiului Bucureşti, cu avizul prealabil al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Mun. Bucureşti.

În cazul transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au domicilii diferite in tara, la oricare din cele două primării pe raza cărora aceştia au domiciliul.

În cazul transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului (cu obligaţia de a verifica la primăria ultimului domiciliu al decedatului) sau primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată.

Persoanele care se legitimează cu permis de şedere permanentă, eliberat de Oficiul Român pentru Imigrări, care atestă domiciliul în România, vor adresa cererea de transcriere primarului unităţii administrativ-teritoriale a localităţii de domiciliu, potrivit datelor înscrise în permisul de şedere.

Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate – Anexa nr. 53, cu avizul prealabil al Direcţiei Publice Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Constanţa.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria de la locul de domiciliu al solicitantului.

ACTE NECESARE:

• certificatele de naştere şi căsătorie ale acesteia;
• certificatele de naştere şi căsătorie ale părinţilor săi;
• certificatele de naştere, căsătorie şi deces, în cazul rectificării actelor de stare civilă aparţinând unei persoane decedate;
• acte de identitate;
• dispoziţii/decizii de schimbare a numelui/prenumelui;
• sentinţe judecătoreşti;
• alte acte doveditoare, după caz.

TERMEN DE SOLUTIONARE:

Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziţiei primarului, aceasta comunicandu-se solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

Dispoziţia primarului poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în conditiile legii.

Cetăţenii români pot solicita pentru motive temeinice, aprobarea schimbării pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, ân baza Ordonanţei Guvernului nr. 41/2003, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

UNDE SE DEPUNE CEREREA:

Cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau prenumelui pe cale administrativă se depune la:

• serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul petentul, cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România.
•  serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria ultimului loc de domiciliu avut în ţară, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate.
• primăria sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut stabilit niciodată domiciliul în România.

CINE DEPUNE CEREREA:

Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială.
Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui/prenumelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.

Când cererea de schimbare a numelui/prenumelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

CAND AVEŢI DREPTUL DE A SOLICITA SCHIMBAREA NUMELUI: 

Sunt considerate întemeiate, conform art. 4 alin.(2) din O.G.nr.41/2003, cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri :

a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreste să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

c) cănd, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie,au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreste schimbarea acestuia;

e) cănd persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreste să revină la numele dobândit la naştere;

g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

j) când persoana în cauză face dovada ca a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrăriinaşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii , nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

k) când prenumele purtat este specific sexului opus;

l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medicolegal din care să rezulte sexul acesteia;

m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, conform art. 4 alin. (3) din O.G.nr.41/2003_şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a) când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celalalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţati spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţieipersoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
ACTELE NECESARE:
Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată pe unul din cazurile prevăzute de art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de Guvern nr. 41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice şi însoţită de următoarele documente:

– copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;

– un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an. Cererea de schimbare a numelui (formular tipizat) se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija şi pe cheltuiala solicitantului.

Cu aprobarea conducătorului Direcţiei Publice Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Constanţa, cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod, poate fi exceptată de la publicare.

– consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;

– consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt părinte, în cazul schimbării numelui/prenumelui minorului;

– copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, după caz;

– certificatul de cazier judiciar, aflat în termen de valabilitate (valabilitate: 6 luni de la data eliberării);

– certificatul de cazier fiscal al solicitantului, aflat în termen de valabilitate (valabilitate: 30 zile de la data eliberării); Nu se va solicita reânoirea certificatului de cazier fiscal, dacă acesta era valabil la data depunerii cererii.

– orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale:

– acte de studii, livret militar, carte de muncă pentru cei care şi-au însuşit numele solicitat în exercitarea profesiei, dar care nu concordă cu numele prevăzut în actele de stare civilă;

– sentinţa de adopţie pentru petenţii care au adoptat copii minori şi doresc ca aceştia să poarte un alt prenume;

– sentinţa de divorţ pentru cazurile în care solicită schimbarea numelui de familie prevăzut a se purta după divorţ (numele purtat anterior căsătoriei sau numele de căsătorie stabilită în sentinţă);

– sentinţa de desfacere sau anularea adopţiei, pentru cei care au fost adoptaţi, s-au căsătorit şi ulterior a intervenit desfacerea adopţiei iar prin căsătorie au luat numele celuilalt soţ;

– dovezi care atestă că persoana este cunoscută cu numele solicitat în activitatea socio-profesională, în familie, societate, etc.;

– articole din presă;

– publicaţii literare sau în domeniul cercetării;

– decizii de schimbare a numelui părinţilor, fraţilor, etc.;

– declaraţii notariale, etc.